INFLAMÁ, pers. 3 inflamează, vb. I. Refl. (Med.; despre o parte a corpului, un organ) A suferi o inflamaţie; a se umfla. – Din lat. inflammare, fr. enflammer.

INFLAMÁ vb. 1. (MED.) a (se) congestiona, a (se) irita, a (se) obrinti, (reg.) a (se) boboti. (Plaga s-a ~.) 2. (MED.) a se obrinti, a se tumefia, a se umfla, (reg.) a se boboti. (Braţul s-a ~.) 3. (MED. VET.) a se umfla, (pop.) a se bolovăni. (Ugerul vacii s-a ~.)

inflamá vb., ind. prez. 3 sg. inflameáză

A SE INFLAM//Á pers. 3 se ~eáză intranz. (despre ţesuturi, organe etc.) A ajunge în stare de inflamaţie; a se umfla. [Sil. in-fla-] /<fr. inflammare

INFLAMÁ vb. I. refl. (Med.; despre un ţesut, un organ etc.) A se umfla. [P.i. 3 -mează. / < lat. inflammare, cf. fr. enflammer].