INFLUENŢÁ, influenţez, vb. I. Tranz. şi intranz. A exercita o influenţă asupra unei fiinţe sau a unui lucru; a înrâuri. ♢ Refl. recipr. Două forţe care se influenţează reciproc. – Din fr. influencer.

INFLUÉNŢĂ¹, influenţe, s.f. 1. Acţiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei fiinţe, putând duce la schimbarea lor; înrâurire. ♦ Spec. Acţiune pe care o persoană o exercită asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evoluţia, sau involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucură). 2. (Fiz.; în sintagma) Electrizare prin influenţă = separare a sarcinilor electrice şi redistribuirea lor pe suprafaţa unui conductor, datorită acţiunii unui câmp electric; inducţie electrostatică. [Var.: influénţie, influínţă s.f.] – Din fr. influence.

INFLUÉNŢĂ², influenţe, s.f. (înv.) Nume dat unei boli epidemice asemănătoare cu gripa; p. gener. gripă. – Din fr., it. influenza, germ. Influenza.

INFLUÉNŢĂ s. v. gripă.

INFLUÉNŢĂ s. 1. înrâurire, putere, (rar) stăpânire, (înv.) înrâurită. (Nu are nici o ~ asupra lui.) 2. v. autoritate. 3. înrâurire, putere, trecere, (fig.) greutate. (Om cu ~.) 4. v. efect.

INFLUENŢÁ vb. a înrâuri. (A ~ mişcarea sim-bolistă.)

influenţá vb., ind. prez. 1 sg. influenţéz, 3 sg. şi pl. influenţeáză

influénţă (acţiune, gripă) s. f., g.-d. art. influénţei; pl. influénţe

INFLUÉNŢ//Ă ~e f. 1) Acţiune pe care o exercită cineva sau ceva asupra unui lucru sau a unei fiinţe, modificându-i trăsăturile (de formă, de conţinut, de caracter etc.). 2) Consideraţie de care se bucură cineva; trecere. /<fr. influence, lat. influentia

A SE INFLUENŢ//Á pers. 3 se ~eáză intranz. A fi în influenţă (unul cu altul). /<fr. influencer

A INFLUENŢ//Á ~éz 1. tranz. (fiinţe, lu-cruri) A supune unei influenţe; a modifica printr-o influenţă; a înrâuri. 2. intranz. A avea influenţă. [Sil. in-flu-en-] /<fr. influencer

influenta altei zodii asupra propiei persoane

INFLUÉNŢĂ s.f. 1. Acţiune exercitată asupra unei fiinţe sau asupra unui lucru, putând să-i modifice conţinutul, caracterul, forma etc. 2. Putere, trecere, precădere. 3. (Med.) Răceală, gripă. [Cf. fr. influence, it. influenza].

INFLUENŢÁ vb. I. tr., intr. A exercita o influenţă (asupra cuiva sau a ceva); a înrâuri. [< fr. influencer, it. influenzare].