INFORMÁŢIE, informaţii, s.f. 1. Comunicare, veste, ştire care pune pe cineva la curent cu o situaţie. 2. Lămurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru; totalitate a materialului de informare şi de documentare; izvoare, surse. 3. Fiecare dintre elementele noi, în raport cu cunoştinţele prealabile, cuprinse în semnificaţia unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicaţie a unui instrument etc.). ♢ Teoria informaţiei = teoria matematică a proprietăţilor generale ale surselor de informaţie, ale canalelor de transmisie şi ale instalaţiilor de păstrare şi de prelucrare a informaţiilor. 4. (Biol.; în sintagma) Informaţie genetică = totalitate a materialului genetic dintr-o celulă capabilă să creeze secvenţe de aminoacizi care, la rândul lor, formează proteine active. – Din fr. information, lat. informatio.

INFORMÁŢIE s. 1. comunicare, înştiinţare, ştire, veste. (O ~ de mare importanţă.) 2. v. ştire. 3. (înv.) cuvânt. (N-a primit ~iile lui.) 4. referinţă, relaţie. (Ce ~ii îmi poţi da despre ...?) 5. v. notă. 6. v. documentare. 7. v. sursă. 8. v. indicaţie.

informáţie s. f., pl. informáţii

INFORMÁŢI//E ~i f. 1) Date, indicaţii despre ceva sau cineva. 2) Semnal material capabil să declanşeze o reacţie a unui sistem. [G.-D. informaţiei] /<fr. information, lat. informatio, ~onis

INFORMÁŢIE s.f. 1. Ştire, veste, comunicare; lămurire (asupra unei persoane etc.). ♦ Semnal material capabil să declanşeze o reacţie (acţiune) materială a unui sistem dinamic de autoreglare pentru care sistemul este condiţionat şi finalizat. 2. Documentare; totalitatea materialului de informare; izvoare. ♢ Teoria informaţiei = teoria matematică a proprietăţilor generale ale surselor de informaţie şi ale canalelor de transmisiune ale informaţiilor. [Gen. -iei, var. informaţiune s.f. / cf. fr. information, rus. informaţiia, it. informazione].