ÎNGRIJORÁRE, îngrijorări, s.f. Starea omului îngrijorat; grijă; temere, nelinişte, îngrijare. – V. îngrijora.

ÎNGRIJORÁRE s. frământare, grijă, nelinişte, temere, (livr.) anxietate, impacienţă, (înv. şi pop.) păs, (înv.) îngrijire. (~ ta este nejustificată.)

îngrijoráre s. f., g.-d. art. îngrijorării; pl. îngrijorări

ÎNGRIJOR//ÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNGRIJORA şi A SE ÎNGRIJORA. 2) Stare de nelinişte sufletească; zbucium; frământare; agitaţie. /v. a (se) îngrijora