INHALÁ, inhalez, vb. I. Tranz. A absorbi pe căile respiratorii vapori, gaze sau lichide, a trage în piept, a inspira gaze, vapori etc. – Din fr. inbaler, lat. inhalare.

INHALÁ vb. a aspira, a trage. (~ pe nări o sub-stanţă medicamentoasă.)

inhalá vb., ind. prez. 1 sg. inhaléz, 3 sg. şi pl. inhaleáză

A INHAL//Á ~éz tranz. 1) (gaze, vapori sau lichide) A absorbi pe căile respiratorii (în scopuri terapeutice). 2) (aer) A trage în plămâni în procesul respiraţiei; a inspira; a aspira. /<fr. inhaler, lat. inhalare

INHALÁ vb. I. tr. A trage în piept, a inspira gaze, vapori etc. [< fr. inhaler].