ÎNLOCUÍRE s.f. Acţiunea de a înlocui şi rezultatul ei. – V. înlocui.
ÎNLOCUÍRE s. 1. schimb, schimbare, (înv.) mutare. (~ unei piese uzate.)2. substituire, substituţie. (Proba ~ unor termeni prin alţii.)3. schimbare. (~ cuiva din funcţie.)4. v. suplinire.
înlocuíre s. f., g.-d. art. înlocuírii
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici