INOVÁ, inovez, vb. I. Intranz. A face o schimbare, a introduce o noutate într-un domeniu, într-un sistem etc.; a înnoi. ♦ A introduce, a adopta, a propaga o inovaţie. – Din fr. innover, lat. innovare.

INOVÁ vb. a înnoi.

inová vb., ind. prez. 1 sg. inovéz, 3 sg. şi pl. inoveáză

A INOV//Á ~éz 1. tranz. (domenii de activitate, sisteme tehnice) A supune unei inovaţii. 2. intranz. A face inovaţii într-un anumit domeniu de activitate. /<fr. innover, lat. innovare

INOVÁ vb. I. intr. A face o schimbare, a introduce o noutate într-un domeniu, într-un sistem etc.; a introduce, a adopta, a propaga o inovaţie. [< fr. innover, it. innovare].