INS, inşi, s.m. Individ, persoană, om. ♢ Tot insul = fiecare; toţi oamenii. – Lat. ipsus (= ipse).

ÎNS, ÎNSĂ, înşi, înse, pron. 1. (Pronume personal, azi art., precedat de prep. „întru“, „printru“) El, ea, dânsul, dânsa. 2. (Pronume de întărire, de obicei adjectival, astăzi numai la f. pl.) Însuşi. Ele însele. – Lat. ipsus, ipsa (= ipse, ipsa).

INS s. 1. v. persoană. 2. cap, individ, om, persoană, (fig.) căciulă. (Câte 5000 de lei de ~.)

ins s. m., pl. inşi

INS inşi m. Persoană considerată ca unitate distinctă faţă de toate celelalte persoane; individ. /<lat. ipsus