INSECTIVÓR, -Ă, insectivori, -e, adj., s.n. 1. Adj., s.n. (Animal) care se hrăneşte cu insecte. 2. S.n. (La pl.) Ordin de mamifere, de talie în general mică, cu dinţi ascuţiţi, a căror hrană principală o constituie insectele; (şi la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din fr. insectivore.

insectivór adj. m., pl. insectivóri; f. sg. insectivóră, pl. insectivóre

insectivór s. n., pl. insectivóre

INSECTIVÓR² ~e n. 1) la pl. Ordin de mamifere inferioare care se hrănesc, în special, cu insecte (reprezentanţi: ariciul, cârtiţa). 2) Mamifer din acest ordin. /<fr. insectivore

INSECTIVÓR¹ ~ă (~i, ~e) Care se hrăneşte cu insecte. /<fr. insectivore

INSECTIVÓR, -Ă adj. Care se hrăneşte cu insecte. // s.n.pl. Ordin de mamifere care se hrănesc cu insecte; (la sg.) animal din acest ordin. [< fr. insectivore, cf. lat. insectum – insectă, vorare – a devora].