INSINUÁ, insinuez, vb. I. 1. Tranz. A strecura cu dibăcie o aluzie, o idee calomnioasă, răutăcioasă. 2. Tranz. şi refl. A (se) strecura undeva pe nesimţite; a (se) infiltra. [Pr.: -nu-a] – Din fr. insinuer, lat. insinuare.

INSINUÁ vb. v. infiltra, pătrunde, strecura.

insinuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. insinuéz, 3 sg. şi pl. insinueáză, 1 pl. insinuăm (sil. -nu-ăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. insinuéze (sil. -nu-e-); ger. insinuând (sil. -nu-ând)

A SE INSINU//Á mă ~éz intranz. A pătrunde cu abilitate şi pe neobservate; a se infiltra; a se strecura. [Sil. -nu-a] /<fr. insinuer, lat. insinuare

A INSINU//Á ~éz tranz. 1) (aluzii, idei calomnioase, vorbe răutăcioase etc.) A strecura cu dibăcie; a exprima pe ocolite. 2) (persoane) A face să se insinueze. [Sil. -nu-a] /<fr. insinuer, lat. insinuare

INSINUÁ vb. I. 1. tr. A strecura, a sugera cu dibăcie o aluzie, o idee etc. 2. tr., refl.. A (se) infiltra pe nesimţite, a (se) strecura. [Pron. -nu-a. / < fr. insinuer, it., lat. insinuare].