INSOLÚBIL, -Ă, insolubili, -e, adj. 1. (Despre substanţe) Care nu este solubil, care nu se poate dizolva (într-un anumit dizolvant). 2. Fig. Care nu are nici o soluţie; de nerezolvat. – Din fr. insoluble, lat. insolubilis.

Insolubil ≠ rezolvabil, solubil

INSOLÚBIL adj. v. irezolvabil, nerezolvabil.

INSOLÚBIL adj. (CHIM.) nedizolvabil, nesolubil.

insolúbil adj. m. solubil

INSOLÚBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este solubil; care nu se dizolvă (într-un anumit lichid); nedizolvabil. 2) fig. Care nu poate fi soluţionat; de nedezlegat; nerezolvabil. /<fr. insoluble, lat. insolubilis

INSOLÚBIL, -Ă adj. 1. Care nu poate fi dizolvat, care nu este solubil. 2. (Fig.) De nerezolvat; nerezolvabil. [Cf. fr. insoluble].