INSTALÁŢIE, instalaţii, s.f. 1. Faptul de a (se) instala. 2. Ansamblu de construcţii, de maşini etc. montate astfel încât să formeze un tot în scopul executării unei anumite funcţiuni sau operaţii în procesul de producţie. ♢ Instalaţie electrică = ansamblu unitar de conductoare, aparate, maşini etc. destinate producerii sau utilizării energiei electrice. [Var.: instalaţiúne s.f.] – Din fr. installation.

instaláţie s. f. (sil. -ţi-e), art. instaláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. instaláţiei; pl. instaláţii, art. instaláţiile (sil. -ţi-i-)

INSTALÁŢI//E ~i f. Ansamblu de obiecte (maşini, aparate, construcţii etc.) instalate în vederea unui uz determinat. [G.-D. instalaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. instalation

INSTALÁŢIE s.f. 1. Instalare. 2. Totalitatea construcţiilor, maşinilor etc. montate împreună pentru a executa anumite lucrări, operaţii etc.; felul în care sunt montate piesele, părţile unui astfel de sistem tehnic. [Gen. -iei, var. instalaţiune s.f. / cf. fr. installation].