INSTIGATÓR, -OÁRE, instigatori, -oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care instigă; aţâţător, provocator, incitator. – Din fr. instigateur, lat. instigator, -oris.

INSTIGATÓR s., adj. agitator, aţâţător, provocator, tulburător, (livr.) incitator, sediţios, (înv. şi pop.) răzvrătitor, (înv.) răscolitor, răscolnic, (fig.) incendiator. (Un ~ al maselor.)

instigatór adj. m., s. m., pl. instigatóri; f. sg. şi pl. instigatoáre

INSTIGAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care instigă; om care îndeamnă la acţiuni duşmănoase; aţâţător; incitator; incendiator; provocator. /<fr. instigateur, lat. instigator, ~oris

INSTIGATÓR, -OÁRE adj., s.m. şi f. Cel care instigă; aţâţător. [Cf. fr. instigateur].