INSTITÚŢIE, instituţii, s.f. 1. Organ sau organizaţie (de stat) care desfăşoară activităţi cu caracter social, cultural, administrativ etc. 2. Formă de organizare a raporturilor sociale, potrivit normelor juridice stabilite pe domenii de activitate; institut (3). Instituţia căsătoriei. 3. Organizaţie care desfăşoară o activitate de interes internaţional. [Var.: instituţiúne s.f.] – Din fr. institution, lat. institutio, -onis.

INSTITÚŢIE s. unitate, (astăzi rar) aşezământ, (înv.) stabiliment, tocmeală. (~ publică.)

institúţie s. f. (sil. -ţi-e), art. institúţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. institúţiei; pl. institúţii, art. institúţiile (sil. -ţi-i-)

INSTITÚŢI//E² ĩ f. Totalitate a normelor juridice referitoare la o anumită categorie de relaţii sociale. ă căsătoriei. [G.-D. instituţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. institution, lat. institutio, õnis

INSTITÚŢI//E¹ ~i f. Organ sau unitate (de stat) care îndeplineşte anumite funcţii (administrative, economice, politice, cultural-educative etc.) sau cuprinde un anumit domeniu de activitate. [G.-D. instituţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. institution, lat. institutio, ~onis

INSTITUTIE DE INVATAMANT

INSTITÚŢIE s.f. 1. Formă de organizare a unor raporturi sociale – politice, juridice etc. – parte a suprastructurii. 2. Organ, unitate cu caracter politic, economic, administrativ etc. care cuprinde o anumită activitate, care îmbrăţişează un anumit domeniu etc. ♦ Aşezământ. [Gen. -iei, var. instituţiune s.f. / cf. fr. institution, lat. institutio].