INSUFLÁ, insúflu, vb. I. Tranz. 1. A introduce sub presiune gaze, vapori sau substanţe pulverulente în interiorul unui spaţiu închis pentru a îmbunătăţi desfăşurarea proceselor care se produc în instalaţia respectivă. 2.. Fig. A provoca cuiva un anumit sentiment, o anumită idee; a inspira (2). ♦ (Înv.) A însufleţi, a îmbărbăta. – Din fr. insuffler.

INSUFLÁ vb. v. îmbărbăta, încuraja, îndemna, însufleţi, stimula, sugera, susţine.

insuflá vb. (sil. -fla), ind. prez. 1 sg. insúflu, 3 sg. şi pl. insúflă

A INSUFLÁ insúflu tranz. 1) (gaze, vapori, substanţe pulverulente) A face să pătrundă printr-un suflu (într-un spaţiu închis). 2) (gânduri, sentimente, idei etc.) A face să apară în minte; a inspira. [Sil. -su-fla] /<fr. insuffler

INSUFLÁ vb. I. tr. 1. A introduce sub presiune pulbere, gaze etc. într-un spaţiu închis. 2. (Fig.) A trezi, a provoca cuiva un sentiment, o idee etc.; a inspira. [P.i. insúflu. / < fr. insuffler, it., lat. insufflare].