INTELÉCT, intelecte s.n. Capacitatea de a gândi, de a cunoaşte, de a avea o activitate raţională, de a opera cu noţiuni; minte, gândire, raţiune. – Din fr. intellect, lat. intellectus.

INTELÉCT s. 1. v. minte. 2. v. judecată. 3. v. in-teligenţă.

inteléct s. n., pl. intelécte

INTELÉCT ~e n. Facultate a omului de a gândi şi de a înţelege sensul şi legătura fenomenelor; judecată; raţiune; cuget; minte. /<lat. intellectus, fr. intellect

INTELÉCT s.n. Facultatea de a gândi, de a opera cu noţiuni; gândire, înţelegere; inteligenţă. [< fr. intellect, cf. lat. intellectus].