INTERPRETÁRE, interpretări, s.f. Acţiunea de a interpreta şi rezultatul ei; comentare, explicare, explicaţie, interpretaţiune. – V. interpreta.

INTERPRETÁRE s. 1. tălmăcire, tâlcuire, (pop.) tâlc, (înv.) tălmăcitură, tâlcovanie, tâlcuială. (Dădea scrisorii tot felul de ~ări.) 2. v. analizare. 3. (MUZ.) executare, execuţie, intonare. (~ unei melodii.) 4. joc. (Actorul a avut o ~ magistrală.)

interpretáre s. f., g.-d. art. interpretării; pl. interpretări

INTERPRET//ÁRE ~ări f. 1) v. A INTERPRETA. 2) Mod personal, manieră proprie cu care un artist interpretează o operă muzicală sau un rol. /v. a interpreta

INTERPRETÁRE s.f. 1. Acţiunea de a interpreta şi rezultatul ei; comentare, explicare, explicaţie. ♦ Comentare şi explicare critică a unui text (vechi). ♢ Interpretare artistică = act creator prin care se redă prin mijloace adecvate conţinutul unei lucrări dramatice, coregrafice, muzicale sau a unui scenariu cinematografic. 2. Operaţie logică prin care variabilele dintr-o formulă sunt înlocuite cu valori corespunzătoare lor. [< interpreta].

interpretare stereoscopica a imaginilor satelitare