INTERSÉCŢIE, intersecţii, s.f. 1. Loc unde se încrucişează două drumuri; întretăiere. 2. (Mat.) Mulţimea punctelor comune a două linii, a două suprafeţe ori volume; totalitatea elementelor comune a două mulţimi. – Din fr. intersection, lat. intersectio.

INTERSÉCŢIE s. v. răspântie.

intersécţie s. f., pl. intersécţii

INTERSÉCŢI//E ~i f. Loc de întâlnire a două suprafeţe, drumuri, linii; întretăiere; încrucişare. [G.-D. intersecţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. intersection, lat. intersectio, ~onis

INTERSÉCŢIE s.f. Întretăiere; punct, loc de întretăiere. ♦ Loc de întâlnire sau de încrucişare a două sau mai multor drumuri publice, indiferent de unghiurile pe care le fac axele lor. ♦ (Mat.) Punctele comune a două linii, suprafeţe, corpuri etc. [Gen. -iei, var. intersecţiune s.f. / cf. fr. intersection, lat. intersectio].