INTERSECTÁ, intersectez, vb. I. Refl. (Despre linii, drumuri etc.) A face o intersecţie; a se întretăia, a se încrucişa. ♢ Tranz. Dreaptă care intersectează două paralele. – Din fr. intersecter.

INTERSECTÁ vb. v. întretăia.

intersectá vb., ind. prez. 1 sg. intersectéz, 3 sg. şi pl. intersecteáză

A SE INTERSECT//Á se ~eáză intranz. (despre drumuri, linii, suprafeţe etc.) A veni din direcţii diferite, întâlnindu-se într-un punct; a se încrucişa; a se întretăia. / Din intersecţie

A INTERSECT//Á ~éz tranz. A tăia de-a curmezişul; a întretăia. /Din intersecţie

INTERSECTÁ vb. I. tr., refl. A (se) întretăia. [< fr. intersecter].