INTERZÍCE, interzíc, vb. III. Tranz. A opri pe cineva de la ceva, a nu permite să (se) facă ceva, a ordona să nu (se) facă ceva; a prohibi. – Din fr. interdire (după zice).

A interzice ≠ a îngădui, a învoi, a lăsa, a permite

INTERZÍCE vb. 1. a opri. (Îţi ~ să te mai duci acolo.) 2. v. prohibi. 3. a opri, a proscrie. (A ~ duelul.) 4. v. suprima.

interzíce vb. zice

A INTERZÍCE interzíc tranz. 1) (acţiuni) A împiedica în mod voit. A-i ~ să fumeze. 2) (producerea, vânzarea, importul sau exportul de mărfuri) A nu permite în mod oficial; a prohibi. 3) (publicaţii) A face să-şi înceteze apariţia. /<fr. interdire

INTERZÍCE vb. III. tr. A opri pe cineva de la ceva, a nu permite cuiva să facă ceva. ♦ A pune sub interdicţie. [P.i. interzíc. / < lat. interdicere, cf. fr. interdire, germ. untersagen, după zice].