INTESTÍN¹, intestine, s.n. Parte a aparatului digestiv, la oameni şi la unele animale, care are formă de tub şi care se întinde de la stomac până la anus, fiind alcătuită din două părţi distincte; maţ. – Din fr. intestin, lat. intestinum.

INTESTÍN², -Ă, intestini, -e, adj. (Livr.) Care se produce în interior, care are loc înăuntru; intern, lăuntric. Frământări intestine. – Din fr. intestin, lat. intestinus.

INTESTÍN adj. v. intern.

INTESTÍN s. (ANAT.) maţ.

intestín adj. m., pl. intestíni; f. sg. intestínă, pl. intestíne

intestín s. n., pl. intestíne

INTESTÍN² ~ă (~i, ~e) livr. Care are loc în interiorul unui organism social; intern. /<fr. intestin, lat. intestinum

INTESTÍN¹ ~e n. (la oameni şi la unele animale) Parte a aparatului digestiv în formă de tub, cuprinsă între stomac şi anus; maţ. /<fr. intestin, lat. intestinum

INTESTÍN s.n. Parte a aparatului digestiv în formă de tub care se întinde între pilor şi anus; (pop.) maţ. [< fr. intestin, it. intestino, cf. lat. intestinum].