INTIMIDÁ, intimidez, vb. I. Tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni timid, a insufla cuiva sau a simţi teamă, frică; a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci, a (se) fâstâci. – Din fr. intimider.

A (se) intimida ≠ a (se) îmbărbăta, a (se) încumeta, a îndrăzni, a (se) încuraja

INTIMIDÁ vb. 1. v. fâstâci. 2. a (se) speria, (rar) a (se) timora. (Îl ~ greutatea rolului.)

intimidá vb., ind. prez. 1 sg. intimidéz, 3 sg. şi pl. intimideáză

A SE INTIMID//Á mă ~éz intranz. A deveni timid; a fi cuprins de un sentiment de ruşine, de jenă; a se sfii; a se ruşina; a se jena; a se stingheri; a se stânjeni. /<fr. intimider

A INTIMID//Á ~éz tranz. A face să se intimideze. /<fr. intimider

INTIMIDÁ vb. I. tr., refl. A (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci. [< fr. intimider, cf. lat., it. intimidare].