INTRANSIGÉNT, -Ă, intransigenţi, -te, adj. Care nu se abate de la o anumită linie adoptată, care nu acceptă concilieri sau compromisuri; incoruptibil. V. neînduplecat. – Din fr. intransigeant.

Intransigent ≠ tolerant

INTRANSIGÉNT adj. 1. v. hotărât. 2. v. necruţător. 3. v. neîngăduitor.

intransigént adj. m., pl. intransigénţi; f. sg. intransigéntă, pl. intransigénte

INTRANSIGÉN//T ~tă (~ţi, ~te) şi adverbial Care nu admite nici o concesie sau nici un compromis; consecvent în acţiuni şi în convingeri; inflexibil. /<fr. intransigeant

INTRANSIGÉNT, -Ă adj. Neînduplecat, necruţător, incoruptibil. [Cf. fr. intransigeant, it. intransigente].