INUNDÁ, inúnd, vb. I. Tranz. 1. (Despre ape; la pers. 3) A ieşi din matcă şi a se revărsa peste maluri; a acoperi o întindere de pământ (revărsându-se peste maluri); a se revărsa, a îneca, a potopi; p. ext. a pătrunde în cantitate mare într-o sondă petrolieră, într-o mină, într-o locuinţă. 2. A face să pătrundă o cantitate de apă într-un strat petrolifer, pentru a produce mărirea presiunii interne a zăcământului. 3. Fig. (Despre sudoare, lacrimi, lumină etc.; la pers. 3) A umple, a acoperi din abundenţă; a năpădi, a uda; a copleşi. – Din fr. inonder, lat. inundare.

INUNDÁ vb. 1. a îneca, a potopi, (înv. şi reg.) a neca. (Apele ~ câmpia.) 2. v. revărsa.

INUNDÁ vb. v. copleşi, covârşi, năpădi, umple.

inundá vb. (sil. mf. in-), ind. prez. 3 sg. şi pl. inúndă; conj. prez. 3 sg. şi pl. inúnde

A INUNDÁ inúnd tranz. 1) (terenuri, sonde, mine, locuinţe etc.) A acoperi cu apă; a potopi; a îneca. 2) fig. (încăperi, suprafeţe, pieţe) A umple peste măsură; a supraaglomera; a invada. 3) fig. (despre sudoare, lacrimi, umbră, lumină etc.) A acoperi din abundenţă. /<lat. inundare, fr. inonder

INUNDÁ vb. I. tr. (Despre ape) A îneca (terenuri) prin revărsare, în urma căderilor abundente de ploi etc. ♦ intr. A se revărsa. ♦ (Fig.) A umple în întregime; a năpădi, a copleşi. [P.i. inúnd şi -dez, 3,6 -dă. / < lat. inundare, cf. fr. inonder].