INVENTÁ, inventez, vb. I. Tranz. 1. A crea, a născoci ceva nou care nu a existat până atunci, a imagina pentru prima dată; a face o descoperire tehnică. 2. A prezenta drept adevărate lucruri imaginare, care nu există, neadevărate; a scorni, a născoci; p. ext. a minţi. – Din fr. inventer.

INVENTÁ vb. 1. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gândi, a imagina, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. şi pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naşte, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de ...) 2. v. scorni.

inventá vb., ind. prez. 1 sg. inventéz, 3 sg. şi pl. inventeáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. inventéze

A INVENT//Á ~éz tranz. 1) A descoperi prin muncă creatoare; a născoci; a scorni; a izvodi. 2) A crea în imaginaţie în mod arbitrar; a izvodi; a născoci; a ticlui; a broda; a fabrica. /<fr. inventer

INVENTÁ vb. I. tr. 1. A găsi, a crea, a imagina ceva nou; a născoci. 2. A scorni (minciuni, închipuiri); (p. ext.) a minţi. [P.i. -tez şi invént, 3,6 -tează. / < fr. inventer, it. inventare].

!inventá (a ~) vb., ind. prez. 3 inventeáză/invéntă