ÍNVERS, -Ă, inverşi, -se, adj. (Adesea adverbial) Care este, se face într-un sens opus direcţiei iniţiale sau fireşti, de la sfârşit către început; făcut pe dos, de-a-ndoaselea. ♢ (Mat.) Raport invers (proporţional) = raport între două mărimi, cantităţi, valori care depind în aşa fel una de cealaltă încât, dacă una se măreşte de un număr de ori, cealaltă scade de acelaşi număr de ori. Mărimi (sau valori etc.) invers proporţionale = mărimi (sau valori etc.)care se află în raport invers proporţional. Cantităţi (sau mărimi, numere) inverse = cantităţi (sau mărimi, numere) al căror produs este egal cu unitatea. – Din fr. inverse, lat. inversus.

ÍNVERS adj., adv. 1. adj. contrar, opus. (Sens ~ celui iniţial.) 2. adv. dimpotrivă. (Lucrurile s-au petrecut tocmai ~.) 3. adv. viceversa. (Lucrurile sânt valabile şi ~.)

ínvers adj. m., pl. ínverşi; f. sg. ínversă, pl. ínverse

ÍNVER//S ~să (~şi, ~se) şi adverbial (de-spre lucruri, acţiuni etc.) Care este opus (direcţiei, ordinii, stării iniţiale sau fireşti). /<fr. inverse, lat. inversus

ÍNVERS, -Ă adj. (adesea adv.) Contrar direcţiei iniţiale sau fireşti; pe dos. ♢ Raport invers (proporţional) = raport între două mărimi care variază astfel încât produsul lor să rămână constant. [< fr. inverse, cf. lat. inversus].