INVESTÍŢIE, investiţii, s.f. 1. Plasare de capitaluri în întreprinderi industriale, agricole, comerciale etc., cu scopul obţinerii de profituri; (concr.) capitalul plasat. 2. Alocare (de către stat) a unei sume şi a altor mijloace materiale pentru crearea de noi fonduri fixe, pentru lărgirea, reutilarea şi modernizarea celor existente; (concr.) suma alocată, fondurile alocate. [Var.: investiţiúne s.f.] – Din germ. Investion, rus. investiţiia.

investíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. investíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. investíţiei; pl. investíţii, art. investíţiile (sil. -ţi-i-)

INVESTÍŢI//E ~i f. ec. 1) Plasament de capital pe termen lung (în industrie, agricultură, comerţ etc.). 2) Alocaţie de stat acordată unei întreprinderi pentru crearea de noi fonduri fixe sau pentru reutilarea celor existente. [G.-D. investiţiei; Sil. -ţi-e] /<germ. Investition

INVESTÍŢIE s.f. Plasare de fonduri într-o întreprindere; fondul plasat. [Gen. -iei, var. investiţiune, învestiţie s.f. / cf. germ. Investition].

ÎNVESTÍŢIE s.f. v. investiţie.