ÎNVOIÁLĂ, învoieli, s.f. 1. Înţelegere, convenţie, aranjament, acord. 2. Târg, tocmeală; p. ext. angajare. ♢ Învoială agricolă = tocmeală agricolă. 3. Permisie, îngăduire. – Învoi + suf. -eală.

ÎNVOIÁLĂ s. 1. înţelegere, (reg.) tocmă, (prin Ban.) pogoadă, (prin Olt. şi Ban.) pogodeală. (Au ajuns la ~ în privinţa preţului.) 2. v. în-ţelegere. 3. acord, înţelegere, vorbă. (Aşa ne-a fost ~?) 4. v. încuviinţare.

învoiálă s. f., g.-d. art. învoiélii; pl. învoiéli

ÎNVO//IÁLĂ ~iéli f. v. A ÎNVOI. ♢ A cădea la ~ a se înţelege reciproc. Prin bună ~ prin înţelegere reciprocă. /a învoi + suf. ~eală