IOBÁG, iobagi, s.m. Ţăran dependent de stăpânul feudal, obligat să facă acestuia prestaţii în muncă, în natură sau în bani şi legat de pământ (fără drept de strămutare); şerb, rumân, vecin. – Din magh. jobbágy.

IOBÁG s. (IST.) rumân, şerb, vecin, (rar) serv, (înv.) prost. (Ţăranul dependent se numea ~ în Transilvania, „rumân“ în Ţara Românească şi „vecin“ în Moldova.)

iobág s. m., pl. iobági

IOBÁ//G ~gi m. (în epoca feudală) Ţăran care depindea cu tot ce avea de stăpânul feudal; şerb; serv. /<ung. jobbágy