IOD¹ s.n. Element chimic solid cu aspect de cristale lamelare, negre-cenuşii, cu luciu metalic şi miros pătrunzător, foarte volatil, uşor solubil în alcool, întrebuinţat în medicină. ♢ Tinctură de iod = soluţie de iod în alcool, folosită la dezinfectarea rănilor. – Din fr. iode.

IOD² s.n. (Fon.; rar) Semivocala i, numită şi „i consonantic“, notată de obicei în diverse alfabete fonetice cu y, j sau í; iot. – Din fr. yod.

iod s. n., simb. I

iod/iot (fon.) s. n., pl. íoduri/íoturi

iod/iot (fon.) s. n., pl. íoduri/íoturi

IOD² ~uri n. lingv. Numele semiconsoanei „i“, care se pronunţă numai împreună cu alte vocale. [Monosilabic; Var. iot] /<fr. yod

IOD¹ n. Metaloid, de culoare neagră-violetă, extras din apă de mare şi întrebuinţat în medicină, sub formă de soluţie, ca dezinfectant. [Monosilabic] /<fr. iod

IOD¹ s.n. Element chimic solid din grupa halogenilor, negru-violet, foarte volatil şi uşor solubil în alcool. ♢ Tinctură de iod = soluţie de iod în alcool, folosită ca antiseptic şi ca dezinfectant extern. [Pron. iod. / < fr. iode].

IOD² s.n. (Fon.; rar) Iot. [< fr. yod].