IPOCRÍT, -Ă, ipocriţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care se arată altfel de cum este; (om) prefăcut, făţarnic. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor, fizionomie etc.) Care trădează, arată ipocrizie. – Din fr. hypocrite.

Ipocrit ≠ neprefăcut, sincer

IPOCRÍT s., adj. 1. s. făţarnic, mincinos, perfid, prefăcut, şiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare ~ mai e şi ăsta!) 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, făţarnic, mincinos, perfid, prefăcut, şiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) făţărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriţ, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (O comportare ~.)

ipocrít adj. m., s. m. (sil. -crit), pl. ipocríţi; f. sg. ipocrítă, pl. ipocríte

IPOCRÍ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival (despre persoane) Care este lipsit de sinceritate; prefăcut; făţarnic; iezuitic; duplicitar. [Sil. -po-crit] /<fr. hypocrite

IPOCRÍT, -Ă adj. Prefăcut, făţarnic. [Pl. -iţi, -ite, var. hipocrit, -ă adj. / < fr. hypocrite, cf. gr. hypokrites – actor dramatic].