IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. şi intranz. A trimite, a împrăştia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăştia dintr-un punct central în toate părţile. ♦ Intranz. (Despre radiaţii) A cădea pe suprafaţa unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare.

iradiá vb. radia

A SE IRADIÁ pers. 3 se iradiáză intranz. (despre raze de lumină sau de căldură, despre unde sonore sau electromagnetice) A se împrăştia în toate părţile; a se propaga radial. [Sil. -di-a] /<fr. irradier, lat. irradiare

A IRADI//Á ~éz tranz. 1) A face să se iradieze; a emite; a radia. 2) (corpuri) A expune unei radiaţii. [Sil. -di-a-] /<fr. irradier, lat. irradiare

IRADIÁ vb. I. tr. A emite radiaţii de lumină, de căldură etc. în toate direcţiile. [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / < fr. irradier, it., lat. irradiare].