IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod uşuratic, a (se) împrăştia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari şi) inutile într-o anumită direcţie. – Cf. a  f i e r o s i.

A irosi ≠ a aduna, a economisi, a grămădi,

IROSÍ vb. 1. v. cheltui. 2. a pierde, a risipi, (pop.) a strica, (înv.) a istrăvi. (Nu ~ cartuşele degeaba.)

irosí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. iroseáscă

A SE IROS//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre bani, bunuri materiale) A se folosi în mod nechibzuit; a se consuma cu risipă. 2) (despre persoane) A se consuma, depunând eforturi mari şi inutile. /Orig. nec.

A IROS//Í ~ésc tranz. (bani, bunuri materiale) A face să se irosească; a risipi; a cheltui. /Orig. nec.