ISCĂLÍ, iscălesc, vb. IV. Tranz., intranz. şi refl. A(-şi) scrie numele pe textul unui act oficial, al unei scrisori, al unei chitanţe etc., a(-şi) pune semnătura (pentru a întări, a autentifica etc.); a (se) semna. – Cf. sl. i s k a l j a t i, i s k a l u.

ISCĂLÍ vb. 1. a semna, a subscrie, (rar) a subsemna, (înv.) a subiscăli. (A ~ un act, o scrisoare.) 2. a se semna, (pop.) a se scrie. (Te rog să te ~ aici.)

iscălí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. iscălésc, imperf. 3 sg. iscăleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. iscăleáscă

A ISCĂL//Í ~ésc 1. tranz. (acte, articole, cereri, scrisori etc.) A autentifica prin iscălitură; a adeveri prin semnătură; a semna. 2. intranz. A pune iscălitura sub un text, într-un registru sau într-un act oficial; a semna. /<sl. iskaljati, iskalu