ISPĂŞÍ, ispăşesc, vb. IV. Tranz. 1. A suferi din cauza unei greşeli, a o răscumpăra prin suferinţă. ♦ A executa o pedeapsă privativă de libertate în urma condamnării; a expira. 2. (Înv.) A cerceta şi a evalua paguba făcută (de vite) pe proprietatea altuia. [Var.: (înv.) spăşí vb. IV] – Din sl. sŭpasiti „a mântui“.

ISPĂŞÍ vb. 1. a-şi răscumpăra, (livr.) a-şi expia, (înv. şi reg.) a-şi spăsi, (fig.) a-şi spăla. (A-şi ~ păcatele, erorile.) 2. a îndura, a plăti, (livr.) a expia, (reg.) a răsplăti. (A ~ pentru păcatele fratelui său.)

ispăşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ispăşésc, imperf. 3 sg. ispăşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ispăşeáscă

A ISPĂŞ//Í ~ésc tranz. 1) (păcate, greşeli, fapte reprobabile etc.) A răscumpăra prin suferinţă. 2) (pedepse privative de libertate) A răscumpăra prin condamnare. 3) înv. (pagube aduse unui proprietar) A stabili pe baza faptelor reale. /<sl. supasiti