ISPITITÓR, -OÁRE, ispititori, -oare, adj. 1. Care ispiteşte; ademenitor, tentant; p. ext. fermecător. 2. (Înv.) Care cercetează, iscodeşte. – Ispiti + suf. -tor.

Ispititor ≠ dezgustător, scârbos

ISPITITÓR adj. v. ademenitor.

ispititór adj. m., pl. ispititóri; f. sg. şi pl. ispititoáre

ISPITIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care ispiteşte; care atrage şi ademeneşte; tentant; îmbietor. 2) (despre persoane) Care întreabă cu insistenţă dorind puternic (prin diferite vicleşuguri) să afle un secret; iscoditor. /a ispiti + suf. ~tor