ISTOVÍ, istovesc, vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A (se) obosi peste măsură, a (se) slei de puteri (din cauza eforturilor depuse. a consumului nervos etc.); a (se) epuiza, a (se) extenua. 2. Tranz. (Pop.) A sfârşi, a termina, a epuiza. – Din istov.

ISTOVÍ vb. v. isprăvi, încheia, sfârşi, termina.

ISTOVÍ vb. 1. v. extenua. 2. a deşela, a speti, (Munt. şi Transilv.) a dăula, (fig.) a deznoda. (A ~ un cal.)

istoví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. istovésc, imperf. 3 sg. istoveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. istoveáscă

A ISTOV//Í ~ésc tranz. A face să se istovească; a extenua; a epuiza; a consuma; a sfârşi. /Din istov

A SE ISTOV//Í mă ~ésc intranz. 1) A pierde toată forţa şi energia, ajungând într-o stare de slăbiciune totală; a nu mai avea puteri; a se sfârşi; a se epuiza; a se extenua; a se consuma; a se slei. 2) (despre bunuri materiale) A se termina prin folosire; a fi folosit până nu mai rămâne nimic; a se epuiza; a se consuma. /Din istov