ITERATÍV, -Ă, iterativi, -e, adj. (Despre forme verbale sau despre propoziţii temporale) Care exprimă o acţiune repetată; frecventativ. – Din fr. itératif, lat. iterativus.

ITERATÍV adj. (GRAM.) frecventativ. (Formă verbală ~.)

iteratív adj. m., pl. iteratívi; f. sg. iteratívă, pl. iteratíve

ITERÁTIV ~ă (~i, ~e) gram. (despre forme verbale sau propoziţii temporale) Care exprimă o acţiune repetată. /<fr. itératif, lat. iterativus

ITERATÍV, -Ă adj. Care se face sau se repetă de mai multe ori. ♦ (Gram.; despre verbe) Care exprimă o acţiune repetată, săvârşită în mai multe rânduri. [< fr. itératif, cf. lat. iterare – a repeta].