IZOLÁNT, -Ă, izolanţi, -te, adj. 1. (Adesea substantivat, m.) Care izolează (2), care are proprietatea de a izola. 2. (În sintagma) Limbă izolantă = limbă care nu are afixe şi în care raportul dintre cuvinte este determinat de ordinea cuvintelor, de accent etc. – Din fr. isolant.

IZOLÁNT adj., s. 1. adj. izolator. (Material ~.) 2. s., adj. (FIZ.) dielectric. 3. s. (FIZ.) izolant electric = material electroizolant; izolant termic v. calorifug.

izolánt adj. m., pl. izolánţi; f. sg. izolántă, pl. izolánte

IZOLÁN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) şi substantival (despre materiale) Care are proprietatea de a izola. 2): Limbă ~tă limbă în care raportul dintre cuvinte este redat nu prin afixe, ci prin topică, accent etc. /<fr. isolant

IZOLÁNT, -Ă adj., s.m. (Substanţă) care împiedică transmiterea căldurii, a umezelii, a curentului electric etc. dintr-un mediu (sau dintr-un corp) în altul. ♢ Limbă izolantă = limbă în care legătura dintre cuvinte este determinată de topică, de accent etc. [Cf. fr. isolant, it. isolante].