JÁNTĂ, jante, s.f. Partea exterioară periferică a unei roţi de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ♢ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geántă s.f.] – Din fr. jante.

JÁNTĂ s. geantă. (~ a roţii unei maşini.)

jántă (tehn.) s. f., g.-d. art. jántei; pl. jánte

JÁNT//Ă ~e f. Parte în formă de cerc a roţii unui vehicul, pe care se montează pneurile. [G.-D. jantei] /<fr. jante

jántă s.f. (reg.) muiere rea.

JÁNTĂ s.f. Partea exterioară a unei roţi, pe care se fixează bandajul de rulare sau pneul; obadă. ♢ A rămâne pe jantă = a avea un cauciuc dezumflat; (fam.) a rămâne în pană de bani, a fi lipsit de bani. [Var. geantă s.f. / < fr. jante].

janta=s.f.partea metalica a rotii,pe care se fixeaza anvelopa