JAR¹ s.n. Grămadă de cărbuni în stare de incandescenţă care ard fără flacără; jeratic, jărăgai (1), jeg (2), jarişte. ♦ P. ext. Arşiţă, dogoare. ♦ Fig. Fierbinţeală, febră; suferinţă arzătoare. – Din sl. žarŭ.

JAR² s.n. Părul scurt de pe partea din faţă a capului şi de pe extremităţile membrelor la ovine. – Din fr. jarre.

JAR s. jăratic, jărăgai, (reg.) jeg, (prin Mold. şi Transilv.) şperlă, (înv.) jariste. (~ din sobă.)

JAR s. v. arşiţă, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, febră, fierbinţeală, friguri, năbuşeală, năduf, năduşeală, pârjol, pojar, temperatură, toropeală, zăduf, zăpuşeală.

jar (cărbuni, păr) s. n.

JAR n. 1) Cărbuni incandescenţi care ard fără flacără; jăratic. 2) Căldură foarte mare, emanată de o sursă; dogoare. 3) fig. Temperatură ridicată a corpului (ca indice al îmbolnăvirii); febră; fierbinţeală. /<sl. žaru

JAR¹ s.n. (Zool.) Păr scurt de pe partea din faţă a capului şi de pe extremităţile membrelor la ovine. [< fr. jarre].

JAR² s.n. (Liv.) Vas mare de gresie. [Pl. -uri. / cf. fr. jarre, engl. jar].

jar, járuri, s.n.(reg.) Jalon făcut dintr-o tufă cioplită (în pădure); ţiu, marcaj.