JELÍ, jelesc vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. şi intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta. – Din sl. žaliti.

JELÍ vb. v. căi, căina, compătimi, deplânge, plânge, pocăi, regreta.

JELÍ vb. 1. v. boci. 2. v. văita.

jelí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. jeleáscă

A SE JEL//Í mă ~ésc intranz. A-şi împărtăşi neplăcerile, jeluindu-se cuiva; a se tângui; a se plânge; a se căina; a se jelui. /<sl. žaliti

A JEL//Í ~ésc 1. tranz. 1) (morţi) A plânge cu jale conform ritualului; a boci. 2) (persoane) A trata cu compasiune; a compătimi; a deplora; a deplânge; a căina. 3) (fapte sau acţiuni) A îndura cu greu, fiind cuprins de regret; a regreta. 2. intranz. rar A plânge un mort; a boci. /<sl. žaliti