JIND s.n. Dorinţă adâncă, poftă (de ceva greu de obţinut). ♢ Loc. adv. Cu jind = cu ardoare, plin de dorinţă. ♢ Loc. vb. A duce jind(ul) = a duce dorul de ceva..., a jindui (1), a tânji după.... – Din jindui (derivat regresiv).

JIND s. jinduire, poftă. (Se uită cu ~ la ...)

jind s. n.

JIND n. Dorinţă puternică de a avea ceva greu de obţinut; râvnire. ♢ A privi (sau a se uita) cu ~ a privi (sau a se uita) la ceva cu dorinţă mare şi regret. /v. a jindui

JIND, -duri s.n. Dorin ă adâncă, poftă -Din sl. Žeždĩ, žežda sete