JOÁCĂ s.f. Joc (1), distracţie (copilărească). – Din juca (derivat regresiv).

JOÁCĂ s. 1. joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbânţuială, zbânţuire, zbânţuit, zbânţuitură, zbur-dare, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbereguială, zbânţ, zburdă. (N-a fost de cât o ~ de copii.) 2. v. amuzament.

joácă s. f.

JOÁCĂ f. Distracţie (a copiilor) lipsită de griji; joc. /v. a (se) juca