JOS, JOÁSĂ, joşi, joase, adv., adj. I. Adv. 1. Aproape de pământ, la nivelul pământului; într-un loc mai puţin ridicat (decât altul). ♢ De sus până jos = în întregime. De sus în jos = în direcţie verticală coborâtoare. ♢ Cu faţa în jos = (culcat) pe burtă. Cu capul în jos = a) cu capul plecat; b) atârnat sau spânzurat de picioare; c) pe dos, alandala, anapoda. Cu nasul în jos = supărat, trist; umilit, ruşinat. ♢ Loc. adj. (Pop.) Din jos = a) care se află într-o regiune aşezată mai la vale sau mai la sud; b) care vine din mase, din popor; c) care face parte din mulţimea oamenilor de rând. ♢ Loc. prep. (Substantivat) În (sau din) josul = în (sau din) partea inferioară, de la baza unui loc, a unui obiect. În josul apei = în direcţia curgerii apei; la vale; în aval. ♢ Expr. A (se) da jos = a (se) coborî. A lăsa jos = a lăsa din mână, punând în altă parte. A lăsa ochii în jos = a privi spre pământ (ruşinat, timid etc.). A nu fi (sau a nu se lăsa, a nu rămâne) mai pe (sau pre) jos = a nu fi întrecut, a nu rămâne în urmă. A privi (sau a măsura) pe cineva de sus în jos = a privi pe cineva cu dispreţ. ♦ (Cu valoare de interj.) Exprimă o comandă de aşezare sau ostilitatea, dezaprobarea etc. faţă de cineva sau de ceva. ♦ Fig. În stare de decădere morală, materială sau socială. ♢ (Ieşit din uz; azi ironic) Muncă de jos = muncă la care era trimis cineva retrogradat dintr-o funcţie de răspundere. 2. La nivelul locului pe care umblă cineva; la picioarele cuiva. ♢ Pe jos = a) pe pământ; b) cu piciorul. ♢ Loc. adj. De pe jos = care se află pe pământ sau pe duşumele. II. Adj. 1. Care este puţin ridicat de la pământ; scund. ♦ (Despre frunte) Îngust. 2. (Despre terenuri) Aşezat într-un loc mai coborât, în vale; p. ext. apătos, mocirlos. 3. (Despre glas şi despre sunete muzicale) Care are o tonalitate coborâtă; grav, gros, adânc, profund. 4. (Fiz.; despre temperatură, presiune etc.) Scăzut, mic, coborât. 5. (Fiz.; despre frecvenţe) Cu un număr mic de perioade pe unitatea de timp. – Lat. deo[r]sum.

Jos ≠ înalt, sus

JOS adj. v. închis.

JOS adj., adv. 1. adj. coborât, scoborât. (Un teren ~.) 2. adv. v. dedesubt. 3. adj. v. scund. 4. adj. v. scăzut. 5. adj. v. gros. 6. adj. v. ieftin.

jos adj. m., pl. joşi; f. sg. joásă, pl. joáse

jos adv.

JOS⁴ interj. 1) (exprimă comanda adresată cuiva de a se aşeza) La pământ; aşază-te! 2) (exprimă dezaprobarea faţă de cineva sau ceva) La o parte! Să plece! Să fie destituit din post! /<lat. deo(r)sum

JOS³ n. Parte inferioară a unui obiect; parte de jos. ♢ În ~ul apei în direcţia scurgerii apei; la vale; în aval. /<lat. deo(r)sum

JOS² joásă (joşi, joáse) 1) Care este de înălţime mică; scund. 2) Care este mic (ca valoare, intensitate, mărime) Presiune joasă. Preţuri joase. Temperatură joasă. 3) Care se află la înălţime mică. 4) (despre frecvenţe) Care se caracterizează printr-un număr mic de perioade într-o unitate de timp. 5) (despre sunete, voci) Care are un timbru gros; grav; profund. /<lat. deo(r)sum

JOS¹ adv. 1) La o înălţime relativ mică faţă de pământ sau faţă de alt loc; aproape de pământ. ♢ A (se) da ~ a (se) coborî. A lăsa ~ a pune pe pământ sau pe podea. A lăsa ochii în ~ a manifesta sfială; a privi ruşinat spre pământ. A privi (sau a măsura pe cineva) de sus în ~ a privi (sau a măsura pe cineva) cu o privire dispreţuitoare. Cu nasul în ~ umilit; ruşinat. De sus până ~ în întregime. Din ~ dintr-un loc aşezat mai la vale (sau mai la sud); din vale. În ~ în partea inferioară a unui obiect. De ~ a) de mai la vale; b) de la sud; c) din mase; din popor. 2) La acelaşi nivel cu pământul sau cu locul pe unde se umblă. ♢ Pe ~ a) pe pământ; pe podea; b) cu picioarele; fără nici un mijloc de locomoţie. De pe ~ de pe pământ sau de pe podea. /<lat. deo(r)sum