JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăţa de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ♢ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv şi încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A estorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. ž m u l j a, magh. g y o m l á l n i.

JUMULÍ vb. v. jecmăni, jefui.

JUMULÍ vb. (înv. şi pop.) a smulge, (înv. şi reg.) a peni, (reg.) a dupurlui, a scărmăna, (Mold., Bucov. şi Maram.) a cinătui, (Mold. şi Bucov.) a ciupeli, (Transilv.) a jupeli. (A ~ o pasăre.)

jumulí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. jumuleáscă

A JUMUL//Í ~ésc tranz. 1) (păsări tăiate) A lipsi de pene şi de puf prin smulgere; a peni. 2) (păr) A smulge din rădăcină. 3) (animale moarte) A curăţa de piele; a beli; a jupui; a dispuia; 4) fig. (persoane) A priva (de bani sau de alte bunuri materiale) prin exploatare sau prin sustragere; a jecmăni; a jefui. /cf. ung. gymbálni