JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de pe corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. şi refl. A (se) juli. ♢ A curăţa un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV.] – Din bg. župia.

JUPUÍ vb. v. jecmăni, jefui.

JUPUÍ vb. 1. (pop.) a beli, (înv. şi reg.) a despuia, (reg.) a mezdreli, a mezdri. (A ~ un animal.) 2. v. juli. 3. a se coji, a se descuama, a se scoroji, (pop.) a se jupi, (înv.) a se tărâţa. (Pielea i s-a ~.) 4. v. descoji.

jupuí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd

A JUPUÍ jupói tranz. 1) (animale moarte) A curăţa de piele; a beli; a jumuli; a despuia 2) (arbori, plante) A curăţa de coajă; a coji. 3) fig. (persoane) A lipsi de avere; a prăda; a jecmăni; a jefui; a despuia. /<bulg. župia

A SE JUPU//Í mă ~iésc intranz. (despre persoane) A se răni uşor la suprafaţă; a se zdreli; a se juli. /<bulg. župia