JURĂMÂNT, jurăminte, s.n. 1. Afirmare, promisiune, făgăduială solemnă făcută de o persoană (adesea printr-o anumită formulă în care este invocată divinitatea) de a spune adevărul în legătură cu anumite fapte; jur³. 2. Angajament solemn, exprimat de obicei printr-o anumită formulă, prin care cineva se obligă să-şi facă datoria (faţă de popor, de stat etc.). 3. Promisiune, făgăduială fermă de a face ceva. – Din lat. juramentum.

JURĂMÂNT s. 1. legământ, (înv. şi reg.) juruinţă, (reg.) jur, (înv.) jurare. (Şi-a respectat ~.) 2. ju-rământ fals v. sperjur; jurământ mincinos v. sperjur.

jurământ s. n., pl. jurămínte

JURĂM//ÂNT ~íntre n. 1) Promisiune solemnă făcută de cineva, de regulă în public, printr-o formulă fixă (cu invocarea divinităţii sau a unei valori morale recunoscute). 2) Angajament solemn faţă de stat sau de popor, pronunţat de o persoană în public, într-o formulă fixă. 3) Promisiune fermă. /<lat. juramentum