JURÍDIC, -Ă, juridici, -ce, adj. Care ţine de drept, privitor la drept. ♢ Persoană juridică = organizaţie cu patrimoniu propriu şi administraţie de sine stătătoare, care se bucură de capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii. – Din fr. juridique, lat. juridicus.

JURÍDIC adj. (JUR.) (înv.) politicesc. (Act ~.)

jurídic adj. m., pl. jurídici; f. sg. jurídică, pl. jurídice

JURÍDI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de drept sau de legi; propriu dreptului sau legilor. ♢ Persoană ~că instituţie sau întreprindere care este recunoscută de lege ca subiect cu drepturi şi obligaţii. 2) Care se face în faţa justiţiei. Acţiune ~ că. /<lat. juridicus, fr. juridique

(juridic) persoana careia i se imprumuta un bun printr-un contract de comodat.

JURÍDIC, -Ă adj. Referitor la drept, la legi. ♢ Persoană juridică v. persoană. [< fr. juridique].