LĂŢÍME, lăţimi, s.f. Însuşirea de a fi lat; cea mai mică dintre cele două dimensiuni liniare ale unei suprafeţe plane dreptunghiulare; întindere opusă lungimii. ♦ Dimensiunea mijlocie a unui corp paralepipedic. – Lat + suf. -ime.

Lăţime ≠ îngustime

LĂŢÍME s. 1. lărgime, (rar) larg. (~ unui obiect.) 2. lat. (O ~ de o palmă.)

lăţíme s. f., g.-d. art. lăţímii; pl. lăţími

LĂŢÍM//E ~i f. 1) Însuşirea unui obiect de a fi lat. 2) Cea mai mică dintre cele două dimensiuni liniare ale unei suprafeţe plane. [G.-D. lăţimii] /lat + suf. ~ime